Acum cateva ore am citit un articol scris de catre o persoana destepta cu un foarte dezvoltat simt al umorului. Articolul in cauza se referea, bine inteles, la manele dar nu la manelele dobrogene, acel gen de muzica existent inca din secolul XVII. Nuu, aici e vorba de acea muzica preluata si adaptata recent de categoria pe care majoritatea dintre noi o numim “cocalari”.
Fac aici o trimitere catre articolul despre care va pomeneam: http://peculiarme.wordpress.com/2010/07/27/de-ce-uram-manelele/
Articolul mai sus mentionat m-a pus pe ganduri si a venit ca un punct pe “i”-ul care imi tot persista de ceva vreme in minte. Totul a pornit de la o dilema: daca nu m-as fi nascut in tara asta si n-as fi avut interactiuni sociale cu asa numitii cocalari sau rromi sau tigani sau cum mama lor s-or mai numi as mai fi urat manelele?
Am plecat de la intrebarea: oare un strain care ne viziteaza tara si aude intr-o carciuma afumata si vai-mama-ei sau pe strada duduind din boxele chinuite ale unei masini o manea cum o percepe? O percepe ca mine, ca pe un reziduu fonic, sau o percepe ca pe un gen muzical interesant si exotic?
Intrebarea asta a fost urmata de altele, cum ar fi: “ce ma deranjeaza pe mine de fapt la manele?”, “maneaua asta poate fi categorisita drept cultura?”, “oare nu vad unele aspecte pentru ca sunt limitata in gandire si ma las influentata de dragostea mea profunda pentru genul de oameni reprezentati de acest gen de muzica?” … atatea si atatea dileme.
Mi-am propus sa fiu sincera cu mine si sa analizez cu atentie ce ma deranjeaza de fapt. Ma deranjeaza linia melodica? Ma deranjeaza vocile care canta muzica asta? Ma deranjeaza versurile puerile si aberante? Ma deranjeaza imaginea puradeilor si puradelelor needucate care se strang in jurul unui casetofon dupa un raid productiv numarand lovelele si scuturand energic din buric?
Clar ma deranjeaza manelele in primul rand pentru ca le asociez automat cu acest gen de oameni. Le asociez cu needucati care te agreseaza sexual pe strada, le asociez cu borfasii si talharii marunti sau mai putin marunti si la fel de periculosi, le asociez cu acel gen de oameni care nu respecta nici o regula si nici o persoana.
Nu pot sa vorbesc in numele tuturor romanilor dar stiu ca pot vorbi in numele meu.
Mie maneaua imi declanseaza o serie de reactii neuro-vegetative in lant. Sunetul face trimitere la imaginile stocate in memorie iar procesarea imaginilor asociate sunetului imi provoaca o reactie fizica de greatza profunda.
In momentul in care scriu ma incearca o superba cefalee (sau durere de cap in termeni popolari) care vine pe contextul lipsei de odihna indestulatoare si pe fondul altor contexte pe care le pot mentiona doar periodic. Se cunoaste faptul ca in lipsa odihnei corpul uman reactioneaza altfel decat in cazurile considerate de normalitate.
Tot in momentul in care scriu dar pe plan indepartat, la vreo 200 de metri de geamul meu exista un focar care emite muzica manelista iar sunetul depaseste limita admisa de UE (Doamne de ce mi-ai dat un vocabular atat de variat ca sa fiu tentata sa ma exprim altfel decat academic?!).
Spre marea mea mirare sunt mai calma decat de obicei. Stau si cantaresc la rece situatia in care ma aflu si ce as putea sa fac ca sa ies din ea.
As vrea sa ma ajutati sa imi spuneti ce s-ar intampla daca romanii, ca popor, ar renunta la bun-simt si la respectul pentru cei care impart acest taram mirific cu ei? Ce s-ar intampla daca romanii s-ar aduna in hoarde si le-ar busi masinile cocalarilor, masini ciordite din Franta, Italia sau Anglia (stiti voi, tarile alea care la inceput ne acuzau ca nu stim sa gestionam situatia rromilor si care apoi nu stiau ce sa mai faca sa-i exporte?!) sau poate ca le-ar impune cu forta sa pastreze linistea publica de care ar trebui sa ne bucuram toti …?
Daca aceasta categorie care se numeste minoritara ar trai in America i-ar linsa KKK-ul. Ei traiesc si astazi in tara asta tocmai pentru ca romanii nu sunt rasisti si pentru ca le-au permis atat de multe incat s-au suit ca scroafa in pom.
Acum cateva saptamani in Slovacia, daca nu ma insel, un indvid adus la exasperare de o familie de tigani manelari i-a ciuruit cu o mitraliera. http://www.libertatea.ro/stire/agresorul-din-slovacia-a-omorat-sapte-oameni-pentru-ca-ura-tiganii-301859.html. Desi articolul din Libertatea prezinta ca motivatie rasismul eu am auzit stirea un pic altfel la radio cum ca erau foarte galagiosi si deranjau frecvent comunitatea. Adevarul spune “În timp ce poliţiştii au declarat că identitatea agresorului şi motivele sale sunt încă investigate, rude şi vecini ai victimelor au spus că atacatorul locuia în acelaşi bloc şi că protesta adesea pe tema ţiganilor, acuzând familia cu pricina că face trafic de droguri şi că tulbură liniştea.”
Nu spun ca astea sunt modalitati de rezolvare a unui conflict dar uneori oamenilor obisnuiti le sunt testate limitele si reactioneaza in feluri in care nici ei nu stiu ca ar fi capabili sa o faca.
Imi aduc aminte ca acum cativa ani (doi sau trei) am sunat la politie (da, politia romana, aia cu siguranta si increderea) sa reclam ca un anume individ deranja vecinatatea la o ora avansata in noapte exprimandu-se muzical peste limita admisa de UE (ca ma obsedeaza deja). Cu alte cuvinte, mai putin simandicoase, un bou isi pusese manele la jaful de casetofon – care s-a dovedit a fi mai putin jaf pentru ca il duceau bine boxele. Polutia romana mi-a raspuns la telefon, plictisita si probabil deranjata ca am intrerupt-o din Solitaire de Windows ’98, si mi-a spus ca ei nu se pot deplasa in teren pentru ca nu pot consuma benzina aiurea si ca sa vin eu sa depun o plangere.
Buuuun. Sa analizam:
punctul 1: de ce ar trebui sa consume benzina cand Sectia de Polutie se afla la 3 strazi distanta de adresa mea?
punctul2: ca sa am o baza ca nu bat campii n-ar trebui sa constate ca este deranjata linistea publica deplasandu-se pe teren?
Eeeh, detalii dom’le! Prostii! N-am viata personala si sunt invidioasa pe bogatia manelarilor. Sunt invidioasa ca eu nu pot sa fur si sa arunc in sus cu banii imprumutati pentru videoclipuri ca sa ma dau bogata.
Urmatoarele randuri le dedic Peculiarei, autoarea articolului “De ce uram manelele”.
M-am gandit mult la ipoteza exprimata in articolul tau. Am stat si m-am intrebat daca sunt invidioasa pe cocalari pentru ca ei sunt bogati si eu nu.
Ei bine, stiu raspunsul! Nu sunt invidioasa pe viata pe care o au aceasta categorie de oameni. Singurul lucru care ma deranjeaza este lipsa lor totala de respect pentru oamenii pe spatele carora traiesc si din bunatatea carora au o painica sa puna pe masa la puradei.
Ceea ce vedem noi in videoclipuri este doar o iluzie. Ei nu sunt de fapt bogati. Ei nu au intr-adevar bani sa isi cumpere masini de lux pentru ca masinile sunt furate din afara tarii. De unde stiu toate astea? Pai am avut cunostinte care lucrau in service auto pentru masinile de lux si cand veneau cocalarii cu masina la reparat ar fi vrut sa le fie reparata degeaba pentru ca nu aveau bani de reparatie, masinile aveau piese inlocuite si serii sterse.
Banii pe care vedem noi ca ii arunca ei la nunti sunt recuperati mai apoi. Sunt bani imprumutati pe care ii arunca de imagine si tot de imagine ii lasa pe ceilalti sa ii culeaga de pe jos dupa care niste indivizi vin si ii recupereaza. sa cum mai exista pe Internet poze cu pui de d’astia in chiloti, cu ochelari de soare si cu tescalaul de euro in pat langa ei. 
))
Lanturile de aur pe care le vedem ca le poarta la gat sunt probabil tot aurul din neam strans la un loc ca sa dea bine.
Casele pe care vedem ca le au sunt construite din inselatorii, furturi si talharii. Vedem palate dar sunt palate in care stau clanuri intregi.
Tiganii nu sunt atat de bogati cum vor sa para ei sunt experti in imagine. Pentru ei totul este cum dau in ochii lumii. In ei zace o placere ancestrala sa provoace invidie fraierilor. )
Daca sunt atat de “bogati” material nu este pentru ca au o valoare aparte ci pentru ca noi ceilalti permitem sa fim furati, pacaliti, talhariti, terorizati. Noi traim in spiritul crestinesc si intoarcem si obrazul celalalt in credinta ca se va face candva dreptate Divina iar ei profita de naivitatea noastra.
Nu ii invidiez pe acesti oameni catusi de putin, draga mea Peculiara. Ca sa se poata spuna ca ii invidiez ar trebui sa vreau ce au ei dar eu nu vreau asta. Eu vreau armonie, respect, educatie, curatenie, evolutie. Nu alerg dupa palate sau dupa masini de lux si nici dupa tone de aur. Legea Atractiei spune ca in viata poti avea exact ceea ce iti doresti si are dreptate. Eu mi-am dorit altfel de comori pe care le-am si primit.
Singurul lucru peste care nu pot sa-l accept este sa fiu calcata in picioare de indivizi care isi imagineaza ca bunatatea mea este de fapt prostie .
Iata ca mi-am dorit liniste si liniste s-a facut. Muzica a incetat! Multumesc Universului!
PS: am aflat ce era focarul. Focarul era o limuzina lunga cat monstrul din Lockness inchiriata pentru o nunta. Cand s-au urnit dintre blocuri au avut nevoie de zece manevre ca sa o scoata pe strada principala iar soferul n-a putut sa o scoata decat sprijinit cu unul din coate pe claxon. Cred ca cineva ar trebui sa le dea vestea ca la moda sunt elicopterele acum.